De fapt, butașul este un anumit volum (vas), în care se află o cantitate limitată de substanțe nutritive. Astfel, el folosește nutrienții din interiorul lui pentru crearea sistemului radicular și lăstarilor. Mai exact, așa ar trebui să se întâmple… Dar, în primul rând, după plantarea în sol se „trezesc” mugurii și ei încep să elibereze lăstarii cu frunze. Deseori acest lucru poate fi văzut după plantarea butașilor de trandafiri: toți se dezvoltă frumos și sănătos, apar frunzele și brusc, propriu-zis peste 2-3 zile, ele se usucă, iar butașii mor. Explicația este simplă: butașul a consumat toți nutrienții disponibili, dar nu a reușit să-și formeze sistemul radicular, a slăbit și a murit fără hrană provenită din exterior.
După ce am descoperit motivul uscării butașilor, trebuie să gândim o tactică corectă a plantării lor, datorită căreia planta va avea suficiente forțe atât pentru dezvoltarea rădăcinilor, cât și a frunzelor.
Astfel, abordarea rațională presupune respectarea următoarelor etape de înrădăcinare a butașului în sol:
1.Tăiați butașul sau scoateți-l din locul de păstrare, dacă l-ați pregătit în prealabil.
2.Reînnoiți tăieturile (deschideți vasele, prin care nutrienții circulă în sus și în jos).
3.Scufundați butașul în apă pentru 24 ore (plantele mai lemnoase, cum ar fi vița-de-vie, pot fi lăsate în apă timp de 48 ore).
4.Plantați-l într-un pahar mic. Acum este important să excedați dezvoltarea mugurilor în favoarea rădăcinilor. De aceea, cel mai bine ar fi ca partea inferioară a butașului să se afle într-o stare mai caldă: de exemplu, rădăcinile lângă calorifer, iar lăstarii în apropierea geamului rece. Dacă plantați butașul în sol la începutul primăverii, varianta ideală ar fi învelirea sistemului radicular cu un material transparent, sub care se vor ascunde rădăcinile, iar partea superioară a butașului să rămână în contact cu aerul răcoros.
Important! Butașul are o rezervă limitată de nutrienți, ceea ce înseamnă că dezvoltarea mugurilor trebuie limitată, deoarece anume ei consumă cea mai multă hrană!
Bineînțeles, în timpul înrădăcinării butașilor frunzele sunt necesare, dar nu la începutul procesului și nu în cantitatea, în care se pot dezvolta. Inițial o pereche este suficientă, iar majoritatea plantelor au nevoie chiar de o singură frunză.
Ca să obțineți un asemenea butaș, trebuie să lăsați doar 2 muguri, să determinați care este cel mai activ din ei (primul, care începe să se dezvolte) și să-l îndepărtați. Astfel rezervele nutritive vor fi consumate aproape complet pentru dezvoltarea rădăcinilor, iar frunzele vor apărea mai târziu, pe planta deja înrădăcinată și puternică.
Nota bene! Ca să stimulați dezvoltarea rădăcinilor, înainte de plantare butașii trebuie prelucrați cu un stimulator de înrădăcinare (conform instrucțiunilor de pe ambalaj).
Când și frunzele, și rădăcinile încep să se dezvolte armonios, butașul primește nutrienți suplimentari din sol. Iar când echilibrul dintre viteza creșterii subterane și supraterane este respectat, putem fi siguri că înmulțirea prin butași este reușită și vom obține plantele tinere la timp.
Spor la grădinărit!
