Semănarea tomnatică a măcrișului este recomandată pe solurile nisipoase din regiunile cu climă moderată. Iar în zonele calde această plantă poate fi semănată atât primăvara, cât și vara.
Cultivarea măcrișului pe același loc timp de mai mult de 4 ani duce la scăderea dezvoltării masei vegetative și reducerea proprietăților ei folositoare. De aceea, o dată la 2-3 ani trebuie să alegeți un loc nou pentru cultivarea măcrișului.
CUM SE ALEG SEMINȚELE DE MĂCRIȘ?
Ca să obțineți semințe de la propriile voastre plante, la sfârșitul primăverii tăiați toate frunzele de pe tufe, lăsând doar tijele florale. Peste aproximativ 1.5-2 săptămâni de la formarea semințelor ele vor căpăta o nuanță brună. În acest moment tăiați-le și uscați-le într-un loc răcoros.
Nota bene! Cel mai bine ar fi să folosiți semințele de măcriș, care au fost recoltate cu 2 ani în urmă, pentru semănare.
CUM SE FACE SEMĂNAREA TOMNATICĂ A MĂCRIȘULUI?
Este complicat de determinat cea mai potrivită perioadă pentru semănarea măcrișului. El poate fi semănat fie la începutul primăverii, când solul se încălzește până la 3°C, fie vara, fie toamna. Semănarea primăvăratică este atractivă prin faptul că recolta poate fi culeasă în același sezon, dar și rata de răsărire a unor asemenea semințe este înaltă.
În cazul semănării văratice (în iunie-iulie) trebuie să respectați regimul de umiditate: lăstarii răsar greu, iar dacă solul se usucă prea tare, puteți să nu-i mai vedeți deloc. În acest caz recolta va fi culeasă în anul următor.
Mulți grădinari preferă să semene măcrișul la sfârșitul toamnei (în noiembrie). În acest caz semințele nu trebuie să reușească să încolțească până la venirea gerurilor persistente. Dezavantajul semănării tomnatice este considerată încolțirea neuniformă a semințelor, ceea ce determină reducerea recoltei de măcriș. De aceea, în timpul semănării nu trebuie să economisiți materialul de plantare.
Nota bene! Ca să obțineți o recoltă suficientă, măriți numărul semințelor folosite cu 30-50%.
ALEGEREA LOCULUI DE PLANTARE A MĂCRIȘULUI ȘI PREGĂTIREA SOLULUI
Măcrișul preferă solurile fertile (sol argilos, turbă cu drenaj bun) din locurile ușor umbrite. În timpul primăverii solul nu trebuie să fie prea umed: poziția optimă a apelor subterane trebuie să fie la minim 1 metru de la suprafața solului.
Înainte de semănare eliberați parcela de rizomii de pir târâtor. Solul trebuie să fie ușor acid și să fie bogat în compuși organici. De aceea, trebuie să adăugați câte 5-10 kg de humus, 15 g de clorură de potasiu, 15 g de azotat de amoniu și 30 g de superfosfat pe fiecare metru pătrat.
Săpați parcela și realizați șanțuri puțin mai adânci decât cele pregătite pentru semănarea primăvăratică — aproximativ 2-3 cm.
Nota bene! Distanța dintre rânduri trebuie să fie de aproximativ 20 cm.
Acoperiți parcelele pregătite cu peliculă groasă, pentru ca ploile de toamnă să nu strice șanțurile. Apoi pregătiți 2-3 găleți de sol uscat sau nisip și păstrați-l în hambar sau alt loc uscat până la semănarea măcrișului.
SEMĂNAREA SEMINȚELOR DE MĂCRIȘ
Semănarea semințelor se realizează în noiembrie sau la începutul lunii decembrie, când încep gerurile stabile. Frigul este necesar, pentru ca semințele să nu răsară și lăstarii să nu moară din cauza gerurilor.
Scuturați zăpada de pe peliculă (dacă ea a căzut deja), descoperiți parcela pregătită în prealabil și presărați solul uscat în șanțuri — un strat de 1 cm. Distanța dintre plantele adulte trebuie să fie de aproximativ 5 cm (pe același rând). Dar, luând în considerație fenomenul de încolțire neuniformă a semințelor, semănați-le mai des. Primăvara măcrișul poate fi rărit.
Presărați semințele cu sol sau nisip uscat. Apoi acoperiți parcela cu frunze uscate și zăpadă.
În aceste condiții confortabile semințele de măcriș vor ierna bine și vor răsări primăvara.
Spor la grădinărit!
